„Ne iubim ca două beţe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm «incendii». "

19 septembrie 2009

Mozaic al hazardului


Iubito,se scutură cireşul
Ah! ce dor nebun am să te sărut.
E vina mea,insolentul,
Că prea uşor din braţe te-am pierdut.


Ezit puţin...simt timpul ruginit,
Visez grădina colorată-n amintirea verii,
Impermeabil la iubire am devenit
S-uşor mă dematerializez la căderea serii.


In camera fară amintiri,fară trecut
Stau cu ea,dar te doresc pe tine,
Mă mint ca o iubesc decepţionat,tăcut
Ş-aştept pe cineva,oare pe cine?

1 comentarii:

A☻ spunea...

foarte draguta poezia:) Chiar ai talent. Mult succes in continuare!