Mozaic al hazardului

Iubito,se scutură cireşul

Ah! ce dor nebun am să te sărut.

E vina mea,insolentul,

Că prea uşor din braţe te-am pierdut.

Ezit puţin...simt timpul ruginit,

Visez grădina colorată-n amintirea verii,

Impermeabil la iubire am devenit

S-uşor mă dematerializez la căderea serii.

In camera fară amintiri,fară trecut

Stau cu ea,dar te doresc pe tine,

Mă mint ca o iubesc decepţionat,tăcut

Ş-aştept pe cineva,oare pe cine?