cum era?

m-am saturat.viata mea prinde pe zi ce trece un aspect inestetic.o combinatie de comportament usor vulgar,pesimism absolut si o conditie de fiinta solitara.

mi-e dor de copilarie,vreau sa ma simt iar copil macar pentru cateva clipe...macar pentru cateva clipe...

mi-e dor sa mai am acel comportament pueril,docil,evaziv si dezinvolt...mi-e dor.
pana si un lucru absurd imi aducea zambetul pe buze.zambeam soarelui,florilor si ploaia era o bucurie ... stiam sa ma bucur de absolut orice.de ce? nu stiu de ce.acum nu stiu de ce dar atunci stiam sigur.

tu iti mai amintesti cum era?

si uite ca fara sa iti dai seama, te trezesti cum vacarmul vietii din anii ce au trecut ti-au lezat amintirile.

Repari suflete?

Repara-mi sufletul,

ceva parca s-a stricat in el

si nu lasa te rog uitarea

sa-l colonizeze....

Ganduri stangace,

stropi de speranta,constiinta naiva.

de toate mi-e greata...

ma sufoca,nu imi dau pace

Repara-mi sufletul,

ceva parca s-a stricat in el

si daca tot nu merge

Omoara-l.

Inneaca-l cu un sarut,

ii dai foc cu vapaia unei

amintiri,

il sufoci cu iluzii,

ii distrugi dualitatea

iar in final

UCIDE-L cu un vis.

IARTA-MA...[pentru tine]

Daca ne-am dedica cateva minute sa analizam tot ce a fost intre noi am putea ajunge la concluzia ca a fost o mare pierdere de timp.
Insa nu e asa…si tocmai din cauza asta incerc sa aman sfarsitul nostru…”al nostru” suna minunat.Nu pot ingadui sa te pierd iara.Vreau sa intarziem,sa uitam,sa pierdem,sa amanam,sa stergem tot haosul inversunat in care ne-am asfixiat.Nu mai suport,mi-e dor sa te sarut,sa te stang in brate,sa ma enervezi intentionat iar dupa sa ma impaci… mi-e dor de absolut tot, de bune,de rele, de certurile noastre zilnice,mi-e dor de dezinteresul tau,de privirea ta,de rasul tau colorat:)) intr-un cuvant mi-e DOR DE TINE. Am ramas doar un suflet stingher macinat zi de zi de remuscari.
Sincer imi pare rau pentru ce s-a intamplat.Am fost cuprinsa de o vanitate puerila si am pulverizat cuvinte otravite peste constiinta ta.Vorbele sunt cea mai periculoasa arma a omului…ucid lent ,iar moartea lenta e cea mai dureroasa.E ca si cum as tulbura apa linistita a unui lac ,aruncand ca bezmetica cu pietre in ea.Unduirea agitata a apei provoaca stari de teama,nesiguranta,sperante false,ura,dispret.
Chiar daca uneori nu gandesc de 10 ori inainte sa spun ceva,nu o fac cu rautate… ci fara sa constat asta, mi-a trebuit ceva timp sa-mi dau seama ca tin la tine,insa asa sunt eu,o persoana mediocra ranesc exact pe cine nu merita...

De ce insist???Pentru ca simt ca nu am facut pana acum tot ce trebuia ca sa mearga si ca mai sunt o gramada de chestii noi care ne asteapta...

Mozaic al hazardului

Iubito,se scutură cireşul

Ah! ce dor nebun am să te sărut.

E vina mea,insolentul,

Că prea uşor din braţe te-am pierdut.

Ezit puţin...simt timpul ruginit,

Visez grădina colorată-n amintirea verii,

Impermeabil la iubire am devenit

S-uşor mă dematerializez la căderea serii.

In camera fară amintiri,fară trecut

Stau cu ea,dar te doresc pe tine,

Mă mint ca o iubesc decepţionat,tăcut

Ş-aştept pe cineva,oare pe cine?

Total confuza

Am fost tot timpul invidioasa pe cei care au stiut ce isi doresc in viata ,au stiut sa se bucure si sa multumeasca pentru ce au primit.
Eu nu am reusit sa devin o asemenea persoana.Nu inca, dar pe viitor sper sa ma schimb.
Sunt o persoana destul de capricioasa iar chestia asta ma baga rau in ceata.
Sa va zic de ce...Pana acum cateva zile, plangeam ca o idioata dupa o scurta"relatie" pe care o avusesem.Dramatizam totul,aveam tot felul de idei fixe in cap,speram din tot sufletul sa reiau relatia, ma rog, nu acceptam ideea ca am pierdut ceva.Si uite ca lu'Doamne-Doamne i s-a facut mila de o biata fata care "suferea" si se plangea la toti,care era foarte deprimata si trista, si s-a gandit sa o ajute sa-i ofere ceea ce ea a cerut.
Si am primit aceasta sansa de a relua vechea idila.Mare prostie!?Pentru ca nu am nicio tragere de inima sa continui aceasta chestie.Nu am facut decat sa ma bucur prosteste pe moment, iar dupa,ajungand la mine acasa,pe perna mea plina cu idei:))mi-am dat seama ca nu-mi mai doresc acest lucru.NASPA!!!OK,eu acum nu inteleg ce rost au avut atatea vaitaturi si atata jelit, sa-mi dau eu tampita seama ca nu-mi doresc asta??? A fost doar o fandoseala de-a mea idioata.Sunt presata de o indiferenta macabra.Totusi puteam sa fiu putin mai entuziasmata,sa incerc sa "carpesc" tot ce s-a rupt in trecut sau sa-i zic nu,insa nu pot,nu mi-am dat seama ce vreau.
Azi pe strada mi-a venit un posibil raspuns in minte:cand am reluat totul,am capatat o stare de siguranta.Sunt o persoana care nu prea stie sa piarda, asa ca recapatand ce am pierdut sunt multumita.
E foarte dificil si penibil,faci atata tam-tam si exagerezi in toate privintele sa ai anumite chestii,de care sa te plictisesti cand le primesti.

cumpar suflete

mi'e foame...

As vrea crema de vise si suc de dorinte...dar cat de mult as manca,nu's satula...si tot as mai vrea.

Sufletul mi'e-nfometat,de mult nu a mai mancat,iar acum o avalansa de idei ma cuprinde,si-ncep a deveni din ce in ce mai naiva si sa-mi amagesc sufletul cu gustul lor dulceag si acrisor ce se transforma treptat in venin.

Mai bine sa moara de foame,decat dezamagit cu fade sperante tocmite miseleste cu diavoli ce cumpara suflete.

Destine furate

A trecut ceva timp,

iar aerul inca mai miroase a flori de mar si salcam,

ma opresc pentru o secunda,si-l simt.

Amintirile-mi incerc sa le sfaram.

Am ascunse-n suflet,bagaje de suferinta,

de mult incerc cu gesturi incetinite

sa scap de ele.Dar nu am vointa...

Timpul ma omoara,ma striveste!

Moartea rapeste doar lucururile frumoase.

Memoria-mi cedeaza,imi sterge visele stinghere;

Mai stii,pierduti in abis,fauream vise trufase,

acum usor vlaga mi se stinge-n ale mintii unghere.

Acum e toamna.Totu-i decripit,

am doar iluzii prafuite,sarace,

esti doar o himera,pierduta-n infinit

Ramai acolo,nu te mai intoarce.

Ma plictisesc

Ma plictiseeeeessssscccccc!!!
Iau un borcan de sclipici si incep sa improsc peste tot particulele colorate.Mmmm nu-mi place.Cu mopul cel nou a lu’ mami sterg totul.Gata.
Iau un borcanel cu cerate si incep sa colorez totul.Mmm prea copilaresc si in plus niciodata nu mi-au placut culorile cerate.
Stiu.CARIOCI:X:X:X…colorez…colorez…colorez….mmm groaznic.A iesit pe partea cealalta.
Gata mai bine fac un colaj cu toate nimicurile pe care le-am strans pana acum.Asa lipesc aici,acolo,a sa nu uit si chestia aia importanta de la buni si inca ceva mai original…incepe sa…sa fie din ce in ce mai oribil
M-am razgandit. Imi place asa cum e si nu o sa-l schimb , chiar daca multi in ultimul timp imi zic ca e nevoie de o schimbare.Mie imi place asa cum e si sunt in stare sa-mi asum orice responsabilitate pentru el.
Si acum zici:bine,bine omule dar despre ce e vorba???
R:COMPORTAMENTUL MEU

Flatand moartea

Dupa o copilarie furata
si o adolescenta ratata,
Nu vreau sa-mi mai doresc
ci doar sa
Visez,ca traiesc
Intr-o lume lucida.
Imi dorec doar unicitate
si sa-mi astept cuminte
sentinta la moarte.
Evei ii multumesc
pentru pacatul stramosesc
Facut…
De ce sa traim
o eternitate
cand in clipele de ananghie
toti flatam aceeasi dorinta

la moarte?

Joseph Murphy

Orice gand constituie o cauza,orice situatie reprezinata un efect.

Cum scapam de trecut.

Am o idee.
Scapam de uniformitatea si toata malitiozitatea orasului.Ne lepadam de toate gandurile acumulate in ultimul timp ,lasam prezentul acasa inchis in dulap,iar noi fugim ca 2 smintiti la mare.
Sunt incapabila sa fac asta…Nu sunt sigura ca vreau sa o fac dar trebuie,doar asa as avea constiinta impacata.Sclipirea din ochii tai,rasul plin de viata,fanatismul tau,ignoranta si curiozitatea pe care le ai pur si simplu ma enerveaza.Traiesti inca in acel univers obscur pe care toti l-am cladit candva ,in timp,alimentat zi de zi cu idei tampite si idealuri neimplinite.Nu vreau sa fiu eu nenorocita care o sa-l distruga.Stiu cum e sa te trezesti intr-o zi si acest univers sa nu mai existe,lumea sa fie intoarsa la 360 de grade si sa cazi intr-o depresie interminabila.Esti doar un copil,nu ai invatat inca sa apreciezi iubirea pe care o primesti din jur si nebuna de mine iti cere sa-mi oferi asta.
Hai sa luam o pipa veche;tutunul sa-l facem din trecut si sa incepem sa ne desfatam cu ea.
Ne asezam pe faleza si incepem sa fumam.Ochii se incetoseaza si dintr-o data suntem captivi in trecut.Un ras isteric ne invaluie ,bine eu o sa vars si lacrimi,stii ca sunt melancolica si despartirile nu-mi plac.Trecutul deja incepe sa se suprime treptat,se face scrum.
La apus,exact cand soarele e mai rosu ca niciodata,aruncam scrumul in mare.O sa piara in valuri si o sa dispara fara sa ne dam seama.
Apoi,dupa ce efectul tigarii trece,raman doar 2 suflete clandestine care asteapta sa cladeasca un nou univers in banala lor viata.
Si uite asa scapam de trecut.

Gânduri pentru tine

Săptămîna asta a plouat zilnic.O stare de spleen şi monotonie mă domină.
Sunt pur şi simplu scârbită.Dintr-o dată sufletul mi-e năpădit de trecut.Parcă-l ştersesem sau poate doar m-am prefăcut.
De câteva zile mă stăpâneşte o morbiciune atroce.Ultima dată am simţit asta acum un an dar am reuşit sa mă vindec.E cea mai cumplită maladie de care poate suferi un muritor:BOALA SUFLETULUI.
Şi mă doare din ce in ce mai intens,deoarece sufletul mi-e agăţat de o ultimă speranţă.O speranţă care mi-a pătruns în minte şi se hrăneşte cu amintirile noastre…
La ce sunt bune şi amintirile astea,să-ţi verşi lacrimile când bei un pahar în plus sau când eşti melancolic?
Îmi aprind o ţigară.
Încep sa ard cu ea florile ofilite din vază.Mirosul de ars şi mucegai se îmbiba cu fumul,într-un parfum alterat care îneacă aerul din camera şi îmi taie respiraţia.
De când ai plecat camera a prins un aspect bolnăvicios,dar ştii ceva,mie îmi place.Serios,chiar îmi place.
Totuşi nu am înţeles,la ce e buna dragostea?Cu ce m-am ales dacă te-am iubit?
Doar înjosiri şi supuneri necondiţionate.Încredere oarbă şi încălcarea propriilor mele principii şi reguli.Aproape ca îmi pierdusem demnitatea.Trăiam cu teama,sa nu te pierd şi încercam ca totul să fie perfect.Poate exigenţa şi perfecţionismul meu au stricat totul.Devenisei raţiunea mea şi motivul pentru care mă trezeam cu zâmbetul pe buze în lumea asta deteriorată.

"Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi."

Charles Dickens

Septembrie

Septembrie unsuros,
Cu un parfum bolnăvicios
Şi cu vopsea stricată
Te slomneşti pe strada mea.

O stare dezolantă,
Mai rău ca niciodată
Mă copleşeşte,
Iluziile-mi stiveşte…

Monolog

Te-am văzut ieri...

Am simţit un fior din creştetul capului până în vârful degetelor de la picioare.Inima îmi bătea isteric şi credeam ca o sa mi-se spargă o venă la cap.Glasul îmi pierise şi totul în jurul meu se învârtea.

Ce dracu’ nu fumasem nimic…

Cu toate ca trecuseră deja 3 săptămâni aveam impresia ca mă îndrăgosteam din ce în ce mai mult de el.
“Ce tâmpită!Nu vezi,nici acum nu te-ai convins,e cu EA.Ce repede te-a înlocuit…dar tu,tu sperai.Erai convinsă ca drumurile voastre se vor întalnii iară.
Ce dacă te-a mai căutat,avea chef de joacă,începuse să-i placă să te vadă suferind.”

Un cuvant nu spune nimic ...

"Un cuvant nu spune nimic
Si in acelasi timp ascunde totul"



Una palabra
Asculta mai multe audio Muzica

Te-am crezut...

Te-am crezut

A fost o prostie ,
O prefăcătorie.
Nu am vrut,
Nu am putut…
Şi uite,te-am crezut.

Ce idioată…
Povestea asta toată,
Ma dezgustă
Sunt doar confuză.
Şi uite,te-am crezut.

Ziceai să dansăm în ploaie,
Ploaia spală păcate
Acum c-avem căi separate
Nimic nu se mai poate.
Şi uite,te-am crezut.